Istoria


Aflata sub jurisdictia Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, al carei intai statator este Inalt Prea Sfintia Sa Dr. Nicolae Condrea, PAROHIA ORTODOXA ROMANA – “TOTI SFINTII” – din Toronto, Canada, a luat fiinta odata cu venirea in Canada, la 5 iulie 1999, a parintelui Ioan Pop, impreuna cu preoteasa Adela si cele doua fiice: Julia – Maria si Teodora – Ioana.

Nascut in judetul Cluj la 1 Octombrie 1958 din parintii Valer si Maria, si copilarand la Brasov si Dej, parintele Ioan Pop este absolvent al Seminarului Teologic Ortodox Roman din Cluj-Napoca, 1975 – 1980 si licentiat al Institutului Teologic Ortodox de Grad Universitar din Sibiu, 1981-1985.

A avut parte de o slujire rodnica de aproape 14 ani in comuna Rebrisoara, protopopiatul Nasaud, jud. Bistrita – Nasaud, unde in urma activitatii depuse in aria Ortodoxiei romanesti, a fost ridicat la rangul de “Iconom Stavrofor”, de catre Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Eparhiei Clujului.

In dorinta de a-si desavarsi cunostintele de Vechiul Testament, Arheologie Biblica si Limba Ebraica, parintele Ioan Pop a efectuat patru calatorii de studiu in Tara Sfanta, participand la cursurile de vara a Scolii de Arheologie Biblica a Universitatii din Jerusalim, la grupa profesorului Joseph Gutmann, scriind si numeroase note de calatorie.

In anul 1998, la invitatia unui grup de credinciosi din Toronto, ia decizia ca impreuna cu familia sa se mute in Canada, lucru care s-a intamplat pe 5 iulie 1999, cu dorinta de a forma o parohie si a construi o biserica ortodoxa pentru romanii de aici.

Inceputul a fost peste masura de greu. O adevarata munca de pionerat. Nu era nimic organizat pentru ca nu exista nimic: nici biserica, nici casa, nici salariu, nici inregistrare legala la Guvern., nici cont in banca, nici stampila valida, nici lista reala cu credinciosi, nici organe de conducere valid alese de cineva, nici evanghelie, nici vase liturgice, nici vestminte preotesti sau icoane…, absolut nimic. Totul a fost numai dorinta, curaj, speranta, si credinta, multa credinta in Dumnezeu.

S-a trecut la infaptuirea pasilor de organizare si inmatriculare legala a noii unitati parohiale; s-a inchiriat la inceput o sala intr-un Community Center pe Progress Street, la Hw. 401/Markham. Crescand numarul de enoriasi, s-a simtit nevoia de a gasi o locatie mai spatioasa, astfel s-a ajuns la adresa de la 48 Thorncliffe Park Drive, unde s-a stat aproape patru ani, cu o intrerupere de sase luni, cand, datorita lucrarilor pe renovare capitala a salii, am fost nevoiti sa schimbam locatia, fiind primiti la Knox Presbyterian Church, de la adresa 4156 Sheppard Avenue, de la ora 12.

In tot acest timp, parintele Ioan se straduia sa zideasca biserica cea din suflete, adunand crestin langa crestin, inima langa inima, slujind lui Dumnezeu si oamenilor cu timp si fara timp. Nici cand furtuna cea napraznica a lovit familia dansului, pierzandu-si pe fiica cea mare, Julia – Maria la numai 15 ani si trei luni, nu a lasat parohia fara slujba, fara Sfanta Liturghie si cuvant de invatatura. A fost si este inconjurat, ajutat si sfantuit de un vrednic Consiliu Parohial si de Comitetul Doamnelor precum si de ceilalti binecredinciosi crestini, carora pentru a le suplementa hrana sufleteasca li se editeaza saptamanal Buletinul parohial cu teme duhovnicesti, morale, istorice sau dogmatice, care se distribuie gratuit in 200 de exemplare.

Primul Compact Disc cu colinde romanesti scos de vreun preot in Toronto a fost cel al parintelui Ioan si care se intituleaza: “Buna seara lui Craciun” si apoi cel de-al doilea: “Sosit-a praznicul iara”.

In dorinta de a strange fonduri pentru construirea noii biserici, Parohia a organizat pe langa alte activitati si acele renumite si foarte dorite baluri, incepand cu cel al “Ghioceilor”, si sfarsind cu cel al “Strugurilor”. Pe langa un oarecare beneficiu finarciar pentru biserica, mai era si este cel social, cel mai important, de apropiere, de unire, de sudare si largire a comunitatii, de o mai buna cunoastere si ajutor intre romani.

Desi slujbele se tineau intr-o sala de sport, intr-un loc provizoriu, totusi sala era mereu plina de credinciosi, si nici Mos Craciun nu a uitat sa vina cu daruri la cei mici din parohia noastra.
Odata avand formata Biserica de suflete, si adunand ceva bani, s-a trecut apoi la construirea Bisericii de zid. Iata ce se spune intr-un apel adresat de parintele Ioan, catre binecredinciosii crestini din Toronto si intreaga Canada:

“Cu vrerea lui Dumnezeu, urmand pildei inaintasilor romani crestini din tara si de pretutindeni, de a ctitori sfintite locasuri de inchinaciune, am hotarat ca aici la Toronto, sa inaltam inca o biserica romaneasca spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea sufletelor noastre. In zilele dintre praznicele Sfantului Dumitru, 26 Oct. 2002, si “Sfintii Arhangheli” Mihail si Gavril, 8 noiembrie 2002, s-a gasit de familia Serbanescu locul potrivit, s-a cumparat si s-au perfectat actele spre a deveni proprietarii imobilului situat la 545 Danforth Road (cu Birchmount).

Apoi s-au intocmit planurile de constructie a noii biserici: arhitectura-desen, structura de rezistenta, partea mecanica, electrica, obtinandu-se si toate avizarile si aprobarile de la organele competente spre a putea incepe lucrarile.

Biserica este “mama spirituala a neamului romanesc” spunea luceafarul poeziei romanesti, Mihai Eminescu. Avand sentimentul ca ne apartine, ca avem o proprietate romaneasca si crestineasca in pamant strain, vom merge cu mult drag spre acel loc; ne vom simti mai aproape de Dumnezeu si frati intre olalta. Sentimentul distantei mari si a indepartarii de TARA, se va starge atunci cand vom intra intr-o Biserica romaneasca, cu arhitectura romaneasca, cu slujitorii si slujire in “Limba vechilor Cazanii”.

O biserica Ortodoxa de obicei ne este mare, rece, goala. ci e mica, plina, calda, pictata, incat pare ca cerul a cobrat pe pamant. Ne vom simti ca intr-o cetate, intr-o fortareata a spiritului romanesc; prin ea si alte dorite Biserici, vom incesnici si vom face de cinste numele de roman si de crestin pe aceste meleaguri. Vom reprezenta pe termen foarte indelungat tara, limba, obiceiurile si credinta romaneasca in Canada. Vom scrie o pagina de istorie, iar istoria si urmasii nu ne vor uita.

Biserica si credinta, limba si cultura, traditiile si portul constituie cea mai bogata zestre pe care parintii o pot oferi si transmite copiilor si urmasilor lor. La aceste lucruri ne-am gandit acum la acest inceput de drum.

Orice donatie facuta Bisericii noastre in denumirea englezeasca “ALL SAINTS – ROMANIAN ORTHODOX PARISH OF TORONTO, va fi trecuta in CARTEA DE AUR a Bisericii, care va deveni un document pretios peste ani si ani, iar pentru fiecare suma donata se va elibera chitanta fiscala recunoscuta de Revenue Canada, la Income Tax. Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca osteneala facuta in numele Lui”.

Biserica ne defineste ca fiinte care apartinem celor doua dimensiuni, celor doua lumi: cea materiala – prin trup, si cea cereasca – prin suflet. Ea este loc de rugaciune, de reculegere, de mangaiere sufleteasca, de sfintenie, unitate, mantuire; Biserica inseamna Hristos, apostoli, propoveduire, martiri, stramosi, credinta, nadejde, dragoste, istorie, farmacia Duhului Sfant, loc de mantuire, poarta cerului si a raiului.

Privind peste timp inapoi, cand la inceput nu aveam chiar nimic, putem exclama impreuna cu Psalmistul: “Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu-i de ajuns spre lauda minunilor Tale”, sau sa spunem impreuna cu cronicarul: “Biruit-au gandul!”